ZeroPlus

Cum ne deblocăm atunci când am ajuns într-un impas? Sau despre cum m-a ajutat pe mine programul Clarity să îmi asum schimbările din viața mea

By aprilie 22, 2020 mai 14th, 2020 No Comments

 

Sunt momente în care simțim că avem lumea la picioare și că viața este atât de frumoasă și sunt momente în care ne uităm la noi și ne simțim ca într-un film tragic în care problemele se țin scai de personajul principal. Și știm cum se întâmplă de obicei, când vin, vin câte trei la pachet și fără discount. 

Exact așa mă simțeam și eu pe la începutul lunii Martie. Mă confruntam cu un moment “istoric” in istoria vieții mele, care a început pe la final de 2019 și m-a urmărit două luni din 2020.  În doar 2 luni și ceva, s-au mișcat multe dintre cărămizile care țineau laolaltă forul meu interior. 

Când schimbările au venit atât pe plan personal, cât și pe profesional și s-au suprapus și peste criza internațională, am simțit cum m-am clătinat din temelii. Îmi puneam zilnic mii de întrebări la care nu găseam un răspuns imediat și mă învinovățeam pentru asta. Mi se părea că răspunsul la una dintre ele are atât de multe implicații în toate celelalte părti încât dacă trag de o ață de acolo, o să se prăbușească tot. Știam exact ce trebuie să fac și totuși, comenzile nu ajungeau să fie și implementate. Eram blocată și epuizată fizic și psihic. 

 

Ce se întâmplă într-o situație în care te simți blocat? 

De obicei există o problemă și o minte care întoarce problema pe toate părțile. Avem mai multe variante ale aceleiași probleme, fiecare cu variabilele ei. Unde mai pui și că avem tendința să ne identificăm cu problema, ca într-un joc de video gaming, în care tu ești una cu caracterul tău și vezi mâinile și restul scenariul doar prin ochii lui. 

Costurile percepute pentru întreținerea acestei probleme încep să apară când există un scurtcircuit undeva între problema resimțită și în a face ceva ca să-ți fie mai bine, mai ușor. Cu cât alegem să stăm mai mult timp în situația respectivă, cu atât diferența între “așteptările pe care le aveam (de la noi, de la viața, etc.) și realitatea obiectivă devine din ce în ce mai mare si la fel va deveni și angoasa”, așa cum bine spune Andrei în programul sau “Clarity”. Dar mai multe despre asta puțin mai târziu. 

Înapoi la situația mea, eu reușeam să mă detașez de problema în care mă aflam, să nu cad de tot. Eram cumva deasupra, într-o poziție meta, destul cât să văd ce ar trebui să fac. În cazul meu însă, aveam de-a face cu mai multe probleme deodată și doar ideea că ar fi cazul să mă întreb

‘Ok, Andreea, tu ce vrei, de fapt? De ce anume ai nevoie acum?’

 

mă copleșea, darămite să mai și fac ceva. Tot ce aș fi vrut era să mă consolez cu faptul că viața e nedreaptă și să dau vina pe exterior, pe lume, pe destin, pe lipsa experienței, pe tine, pe ei. Pe toți, mai puțin pe mine, pentru că aia era cea mai grea variantă. Știam că dacă ajung să fac asta, va trebui să accept că mă aflu în acea situație doar din cauza mea și că sunt singura persoană responsabilă pentru ea.

Mintea noastră va tinde să aleagă iar și iar varianta default, adică cea în care depunem cel mai mic efort fizic sau mental și pe care o utilizăm cel mai frecvent în situațiile de stres. În cazul meu, era cea de evitare .. și am făcut-o chiar până la nivel de freeze. Am făcut freeze până într-atât încât am început să caut pe google “simptome depresie” să văd dacă identific și la mine vreun simptom din listă. 

A doua zi, i-am menționat asta lui Andrei, zicându-i că “mi se pare că dau târcoale unei depresii de vreo 2 săptămâni”. Încă nu mă simțeam deja acolo, însă preconizam că o să ajung în curând dacă nu fac nimic. 

“Dar ce?” era întrebarea.  “Ce poți face când ți se pare că toată viața ta e în joc sau o bucată mare din ea?” Știam că dacă mă apuc să învârt de niște butoane la setările principale, e posibil ca viața mea, așa cum era ea până în acel moment, să nu mai fie niciodată la fel. Nu-mi dădeam seama dacă asta era de bine sau de rău, dacă voiam sau aveam nevoie să o schimb; știam doar că acest cost pe care îl percepeam în prezent, această confuzie, blocaj și piatră pe suflet care îmi dădea insomnii devenise deja prea mare.

                                                                                                                 ***

‘Ai încercat programul meu Clarity?’ a spus Andrei. 

Atât de simplu și natural a venit această propunere încât m-am gândit imediat cum de nu mi-a trecut și mie prin cap. Doar îi cunosc toate programele de pe site.. 

“Hmm, nu. Nu m-am gândit la asta.”

Evident că nu mă gândisem, pentru că un om blocat e un om care nu vede soluțiile. De fapt, suntem atât de blocați să derulăm scenariile noastre, încât ele devin repetitive și ajungem să ne spunem aceleași lucruri la infinit. Exact acele lucruri care ne țin blocați unde suntem și care eventual ne-au și pus în situația respectivă de la început. 

Nu am luat programul “Clarity” imediat. Aveam o rezistență în a găsi așa repede și ușor soluția. Simțeam că dacă trec prin el, sunt șanse mari să trebuiască să și schimb ceva. Cam aici a intrat în joc autosabotarea și ceea ce se numește “a-ți cere dreptul de a fii supărat, trist, dezamăgit și de a-ți mai plânge de milă puțin” după cum am aflat într-un workshop, tot de la Andrei. Asta se întâmplă pentru că încă nu suntem pregătiți 100% să renunțăm sau să schimbăm lucrurile care au nevoie de schimbare. Mintea noastră anticipează ceea ce urmează să se întâmple, efortul pe care va trebui să îl depună și ne ridică bariere de autoprotectie

“Ești sigură că ai tu nevoie de așa ceva? Doar știi cum a fost în 2013”, mi-am spus. Adevărul e că știam. Am mai fost o dată pe acest drum. Am avut și atunci o mică revoluție personală: și atunci, ca și acum a fost nevoie să fac schimbări majore de job, de casă și în relația în care eram. Toate în aceeași lună, exact ca și acum. 

Având în vedere de cât mult efort a fost nevoie atunci să susțină toate aceste schimbări și să mă ajute să mă adaptez, creierul meu deja anticipa ce urmează să se întâmple acum și mă autosabota. 

Avem cu toții această presetare la nivel de creier: acesta categorisește și păstrează toate experiențele prin care trecem, cu toate emoțiile asociate, iar când ne aflăm din nou în fața unei situații similare cu ceva ce avem deja în baza noastră de date și care “ne-a costat”, subconștientul va face tot posibilul să te țină departe de aceste costuri pentru a doua oară. Este instinctul nostru de conservare și este unul foarte puternic, care poate ignora comenzilor date de creierul rațional. 

zero plus clarity

Folosește codul ‘friend-of-andreea’ la check-out pentru a beneficia de o reducere de 20%

Am downloadat programul la câteva zile bune după și “m-am pus pe treabă”. M-am pus pe treabă însemnând că mi-am dat voie să rămân deschisă, să ascult înregistrările audio cu mintea de tip tabula rasa, și nu cu cea care a generat blocajul. 

Programul este compus din două părți care sunt, după părerea mea, două dintre cele mai puternice instrumente de coaching create până acum în industrie. Ele vin în format PDF pe care ar fi de preferat să le printezi și să le folosești urmând instrucțiunile din fișierele audio. Fiecare exercițiu are o înregistrare dedicată. 

“Bineînțeles!”, mi-am zis încă o dată.

‘Cum de nu m-am gândit și eu la asta? Doar la fel ca și Andrei, sunt și eu coach și, la nivel rațional, dacă aș fi stat să mă gândesc puțin pe care dintre tool-urile de coaching le-aș putea folosi să mă scot din această situație, fix pe acestea două le-aș fi folosit cel mai probabil.’

Dar nu m-am gândit. Când suntem atât de aproape de situația conflictuală încât simțim cum ne suflă în ceafă, nu avem toate tool-urile la noi. Suntem prinși undeva, într-o lume emoțională, cu gânduri care se învârt ca o centrifugă și cu reacții preponderent emoționale. 

 

Primul exercițiu – Plimbarea cu elicopterul   

Primul exercițiu este un instrument foarte puternic și, pe cât de simplu pe atât de transformațional, care are ca efect direct disasocierea noastră de problemă. Iar disocierea e binevenită când suntem prea cufundați în problemă. Are menirea să ne ia de guler și ne poziționeze într-un elicopter deasupra întregului labirint al vieții noastre, de unde putem face un zoom out pe problemele existente.

Atâta vreme cât încă suntem în labirint, nu putem vedea pe unde sunt ieșirile. 

Făcând acest prim exercițiu și trecând prin toate zonele vieții noastre, eliminându-le cu atenție, obținem o claritate incredibilă asupra diferențelor dintre așteptările pe care le avem și realitatea cu care ne confruntăm. Asta e momentul în care ceva magic se întâmplă: începem să ne uităm cu alți ochi la viața noastră.

După ce am terminat și am luat foaia în mână, am putut vedea foarte clar ce părți din viața mea nu sunt în parametri. 

Cu toții simțim ce nu funcționează cum ne așteptam, pentru că ne vin mereu supărări și frustrări din zona respectivă, însă ce am observat eu făcând acest exercițiu a fost de-a dreptul surprinzător:

  1. Deși am 2-3 zone cu scor mic și foarte mic, doar una dintre ele cântărește foarte mult și-mi produce această senzație de blocare totală.

      2. Deși am alte 6 (din 8) zone cu scor mare și foarte mare, asta nu reușește să balanseze cumva roata vieții mele. Din punct de vedere emoțional, angoasa mea dintr-o anumită zonă este percepută ca fiind mult mai de impact decât altele. Ceea ce m-a făcut să-mi dau seama ce anume contează pentru mine foarte mult și unde ar trebui să am grijă de acum încolo.

Dacă doar una dintre ariile vieții este foarte afectată și are un scor foarte mic este de ajuns să simt că toată viața mea este dată peste cap. Realitatea e că uitându-mă așa la ea ca la un întreg, am putut să văd că viața mea nu e doar job sau relație sau carieră sau bani, e un întreg și că și restul ariilor sunt importante. 

În plus, Andrei duce acest exercițiu la nivelul următor și ne împinge să trecem și la acțiune, făcându-l foarte practic și aplicat. În partea de jos a paginii avem spațiu pentru a schița câteva idei despre cum putem să schimbăm situația actuală și ce taskuri ne putem seta în calendar în această direcție. 

Lucru care, sincer, nu e deloc ușor de făcut. Când vine vorba de a trece la partea de activare a resurselor și de a răspunde la întrebarea “cum poți îmbunătăți lucrurile?” lucrurile nu mai sunt așa simple. De aceea, aș recomanda să iei o altă foaie și să începi să listezi tot ce-ți trece prin cap, fără să le treci prin filtrul rațiunii. Lasă-ți mintea liberă și fă un exercițiu de brainstorming. Abia mai apoi alege dintre toate opțiunile doar variantele care par cele mai bune pentru tine în contextul actual. În cazul meu, am găsit o grămadă de lucruri pe care aș fi vrut să le fac, însă având în vedere că suntem izolați la domiciliu, a trebuit să rămân cu cele mai fezabile dintre ele. 

După ce-am terminat, deja știam cu ce mă confrunt. M-am uitat la radiografia vieții mele și-am văzut imediat unde doare și care-i diagnosticul. În plus, aveam și planul de tratament în josul paginii. Știam exact ce aveam de făcut pentru a începe să mă recuperez. 

 

Alte beneficii pe care le-am perceput: 

  • S-a redus considerabil sentimentul de confuzie și nesiguranță 
  • M-am simțit mândră de mine că am avut curajul să privesc adevărul în ochi 
  • Mi-am schimbat starea de spirit din deznădejde în “hai că nu e așa rău, o să fie bine”
  • Am simțit că deja am făcut primul pas spre reglarea mea emoțională
  • M-am simțit iar în control deoarece știam ce am de făcut ca să fie iar bine; nu m-am mai simțit o victimă a providenței 

 

Al doilea exercițiu –  Spune-mi ce nevoi ai ca să-ți spun cine ești

Al doilea exercițiu din program este ceva și mai deosebit și cu o încărcătură personală și mai mare. Acesta pune sub lupă nevoile umane pe care cu toții le avem și pe care ne străduim într-un fel sau altul să ni le satisfacem. Spun “într-un fel sau altul” pentru că de cele mai multe ori nici nu suntem conștienți că asta facem. 

Ceea ce face acest exercițiu cu adevărat interesant este că aflăm care sunt aceste nevoi care ghidează viața noastră, a tuturor, și în plus, care dintre ele sunt cele care contează pentru noi, la nivel individual.

Nicio persoană nu seamănă cu alta și avem cu toții nevoi diferite. 

De ce e important (sau poate interesant) să le cunoaștem? Cunoscându-ne nevoile emoționale/psihologice, cât și pe cele fizice, înțelegem mai bine cum apar ele în viața noastră și cum ni le satisfacem. Aflăm cum  ne influențează ele cele mai adânci motivații și cum ne prioritizăm pe baza lor deciziile și acțiunile pe care le luăm. 

De fapt, în fiecare zi facem eforturi considerabile să ne satisfacem aceste nevoi chiar și când nu ne dăm seama. Ceea ce este foarte interesant este că doar atunci când reușim să le punem într-un echilibru și să avem grijă de toate aspectele vieții noastre, simțim că suntem fericiți, împliniți și bucuroși. 

Pe de altă parte, atunci când acestea sunt doar pe jumătate satisfăcute sau cel puțin una a fost neglijată, ne simțim frustrați, neîmpliniți și chiar nefericiți.  

Și ce este și mai interesant este că de multe ori asta se întâmplă la un nivel subconștient și nu ne dăm seama că suntem nefericiți de o perioadă destul de mare de timp. Sau ne dăm seama că ceva e în neregulă cu viața noastră, însă nu reușim să îi găsim imediat sursa. 

Astfel timpul trece, și dacă nu schimbăm ceva acolo unde doare, lucrurile devin din ce în ce mai serioase. De la tristețe și supărări repetate, nefericire, sentimentul de pierdere al scopului, până la crize de identitate care duc la schimbări dramatice în viața noastră. 

Deci, ce facem sau nu facem pentru a veni în întâmpinarea dorințelor, a viselor și a nevoilor noastre cele mai adânci, va influența foarte mult viața noastră și nivelul de calitate al acesteia. 

Am făcut exercițiul și, ca și la primul, am dat niște scoruri nivelului de satisfacție la care se găsește fiecare nevoie de-a mea în momentul de față. Mare mi-a fost surprinderea să văd că 3 din 6 nevoi le percep ca fiind la un nivel destul de scăzut. Având în vedere că toate trei fac parte din nevoile personalității și ale aspectului imediat al vieții, nu e de mirare că mă simțeam blocată. Trei nevoi mari din viața mea nu primeau destulă atenție, unele de foarte mult timp chiar. 

Deși l-am făcut în câteva minute, alte câteva minute bune am stat și m-am uitat la această analiză, și am avut câteva revelații, zic eu, cu un impact major: 

  • Mi-am dat seama care dintre ele sunt importante în viața mea
  • Care dintre ele mi-a fost (încă este) principalul meu motivator (driver) în viața
  • Cum îmi afectează criza internațională nevoia de Certitudine și Siguranță
  • Cum mi-am satisfăcut de-a lungul anilor aceste nevoi și dacă au fost cele mai bune metode sau nu 

 

Să mă uit la nevoile mele, să mă întreb și să caut răspunsurile la întrebările “Andreea, cât de important e pentru tine să te simți ‘Unică’ și de ce?”. 

Sau “Andreea, de unde ți-ai luat până acum doza de iubire și apartenență? De ce unele surse par mai satisfăcătoare decât altele?” 

Sau “În ce modalități ai preferat să aduci ‘Varietate’ în viața ta? Ce efecte au produs ele? Ai mai vrea să le păstrezi?”

nu a fost chiar ca o plimbare prin parc. 

 

Toate sunt întrebări grele, care necesită o anumită doză de sinceritate față de sine, autenticitate și acceptare. Atunci când ajungem la concluzia că poate ne-am satisfăcut toată viața nevoia de “Significance” prin modalități care nu tocmai au ajutat, ne uităm de fapt la niște adevăruri fundamentale despre viața noastră. Dacă din acest punct încolo, încă mai găsim curajul să ne mai adresăm și alte câteva întrebări, s-ar putea să ajungem la niște concluzii importante care să ne mâne către schimbări

Andrei menționează să ne rezervăm aproximativ 2-3 ore pentru a parcurge complet acest exercițiu, și chiar confirm că ar fi nevoie de timpul asta, însă aș adaugă că acest tip de exercițiu merită chiar și mai multă atenție din partea noastră. Cu condiția să ne dorim să aflăm mai mult despre nevoile noastre și cum ne-au influențat ele viața. 

De exemplu, la prima încercare, când m-am întrebat “Cum mi-am satisfăcut pană acum nevoia de Significance?” mi-au venit repede în minte câteva exemple, însă erau primele, cele mai ușoare și totodată nu atât de puternice ca cele care mi-au venit la câteva zile după. Dintr-o dată lucrurile erau și mai clare. Mă uităm la istoricul nevoilor mele și cum le-am satisfăcut de-a lungul anilor și …

mă vedeam foarte bine. Vedeam cine sunt, ce pattern-uri am dezvoltat și în care dintre ele am rămas. 

Nu o să mint. Nu mi-a fost ușor să văd aceste adevăruri și să nu mă judec. 

Deja auzeam cum mintea mea critica și judeca propriile mele decizii, cum mi-au influențat ele viața și, mai ales, ‘‘de ce am ales așa și nu altceva?”. Întrebarea “de ce?” e mereu o întrebare care ne pune în defensivă. 

Acesta nu e momentul pentru critică și auto biciuire. Deloc. E ultimul lucru pe care ar trebui să îl facem. Acesta e momentul în care facem cunoștință cu noi înșine, cu nevoile noastre și bine ar fi să fim blânzi cu noi. Ar trebui să întâmpinăm acest moment cum am întâmpina un prieten vechi din copilărie, pe care nu l-am mai văzut de mult și care ne spune prin ce a trecut în ultimul timp. Să ne uităm la noi cu compasiunea pe care o avem față de prietenii noștri și să ascultăm lucrurile și să le acceptăm așa cum sunt, cu mintea deschisă și fără judecată. 

 

În ce situații ajută programul “Clarity”? 

Poate ar mai trebui menționat un aspect aici. Bineînțeles, nu în toate cazurile rezultatul va fi la fel de profund cum l-am simțit eu. Depinde foarte mult pe ce fel de situații din viața noastră folosim modelul. 

Programul se poate folosi și pentru decizii și situații mult mai practice, cum este situația izolării la domiciliu pe care o trăim. Dacă nu ne simțim chiar bine după atâta timp de stat în casă, cel mai probabil am neglijat o nevoie sau o arie a vieții noastre. 

Programul “Clarity” ne ajută să identificăm care sunt aceste zone neadresate și ce putem face concret să micșorăm frustrările:

  • Nemulțumire la locul de muncă 
  • Nemulțumire și probleme în cuplu 
  • Nemulțumire legată de sine, de cum arătam, de sănătatea noastră 
  • Vrei să te cunoști mai bine 

Cât și în situații cu un impact mai mare asupra vieții: 

  • Sentimentul de pierdere al scopului în viață
  • Sentimentul că nu mai știi cine ești 
  • Simți că viața ta a ajuns într-un impas 

 

Un ultim cuvânt 

Programul “Clarity” mi-a adus cu siguranța ce căutăm, și mai mult chiar. 

În primul rând claritate. Asupra mea, asupra a cine sunt, asupra a ceea ce se întâmplă în prezent în viața mea, cât și cum m-am raportat până acum la nevoile mele și ce anume pot face de acum încolo. 

Mi-a mai adus și o înțelegere mai profundă a cine sunt eu și cum m-am construit de-a lungul timpului. 

Nu degeaba cele două exerciții sunt două dintre cele mai puternice instrumente de coaching – și nu întâmplător produc niște ecouri. La finalul programului ajungem la niște concluzii revelatoare, dar ce urmează depinde doar de noi. E important să acționăm și să începem să practicăm tot ce ne-am setat. 

Știu, Dezvoltarea Personală nu e floare la ureche. Și asta e o realitate.

Toți cei care am făcut pași spre autocunoaștere și creșterea nivelului de conștiință de sine, știm și am simțit pe propria piele că nu ne e chiar la îndemână să punem lupa pe noi și să luminăm anumite părți, să le expunem și să le acceptăm. Însă asta e ceea ce face că autocunoașterea să fie interesantă și captivantă, dar și eliberatoare în același timp. 

Curajul și curiozitatea sunt două cele mai puternice resurse motivatoare intrinseci și cele care au schimbat de-a lungul istoriei lumea în care trăim. De aceea, și eu vă doresc ceea ce-mi doresc și mie mereu, să fim curioși să aflăm mai multe despre noi și să ne găsim curajul necesar de a schimba lucrurile care trebuie schimbate. 

 

Îți mulțumesc că ai ajuns până la final. Ceea ce tocmai ai citit reprezintă o trecere în revistă a experienței mele personale cu programul “Clarity” dezvoltat de Andrei Roșca. Dacă ești interesat să îl încerci și tu, folosește codul “friend-of-andreea” la finalizarea comenzii și beneficiezi de 20% reducere. Mai multe detalii, AICI. 

 

Andreea Baudici – Life & Career Coach 

Sunt Andreea Baudici, Consilier Dezvoltare Personală și Carieră. 

După 9 ani de experiență în Marketing și Comunicare, atât în țară, cât și în străinătate, din care 5 ani au fost și de Dezvoltare Personală, am ales să dau un alt sens vieții mele și mă duc înspre oameni. Astăzi susțin alți oameni pe drumul dezvoltării lor personale și în carieră. Fac asta prin inteligență emoțională, coaching și mentorat, tehnici NLP și alte instrumente împrumutate din Psihologie. 

Mai multe despre mine puteți citi aici

 

Andreea Baudici

Andreea Baudici

Sunt Andreea Baudici, Consilier Dezvoltare Personală și Carieră. Jobul meu este si pasiunea mea. Susțin oamenii pe drumul dezvoltării lor personale și de carieră. Prin inteligență emoțională, coaching și mentorat, tehnici NLP și alte instrumente împrumutate din Psihologie, te ajut să transformi aspirațiile neclare în planuri concrete și realizabile.

Leave a Reply