Un training de 400 euro pe care aș fi plătit chiar și 2000!

Am participat la foarte multe traininguri și programe în ultimii 10 ani și am ales să vorbesc astăzi despre 2 dintre cele care mi-au plăcut și m-au ajutat cel mai mult:

  1. Extraordinary Relationships (Ian Peatey, Octavian Istrate, Silvia Pavalache) – București
  2. Die Before you Die (Kaifi)  – lângă București

La fiecare dintre ele am trecut prin:

  1. La ce să te aștepți dacă participi?
  2. Cât a costat? Aș mai da banii ăștia acum, știind cât mi-am luat din training?
  3. Ce mi-a plăcut mie cel mai mult?
  4. Dacă nu poți participa dar vrei totuși să înveți, ce resurse poți accesa de un preț mai mic?

Sper să te ajute!

Ascultă episodul și pe:

    

***

Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Bun. În acest episod continui ce am început în precedentul și anume să vorbesc un pic despre câteva programe/training-uri pe care le-am parcurs și în care am fost participant și care m-au ajutat foarte, foarte mult în moduri diferite.

Data trecută am vorbit despre Tony Robbins, Richard Bandler și Joe Dispenza și dacă nu ai ascultat episodul, ți-l recomand, îl găsești, are fix numele acesta.

Și mai rămăseseră câteva training-uri despre care voiam să vorbesc. Astăzi două dintre ele, urmând ca pe cel de-al treilea să-l abordez într-un episod viitor pentru că mi-am dat seama că este probabil să am mai mult de povestit.

Astăzi ambele training-uri (să le zicem așa, deși nu prea au semănat a training-uri) sunt mai speciale pentru că spre deosebire de cele de data trecută despre care am vorbit în episodul precedent și spre deosebire de majoritatea formărilor și training-urilor pe care le-ați putea face, astea sunt mult mai puțin concentrate pe conținut.

Nu sunt genul de training-uri în care te duci ca să înveți informație, ca să înțelegi cum funcționează lucrurile analizându-le. Sunt mai degrabă genul de programe (cred că acesta este un cuvânt mai bun, nu training-uri) în care experiența este cea care face diferența. Adică experimentezi lucruri. Sunt tot felul de exerciții, de interacțiuni cu alți oameni și din ele fiecare își ia ce are nevoie.

Trainerul sau oamenii care coordonează asta sunt foarte puțin în centrul atenției. Nu se urcă pe o scenă, fie reală sau fictivă să-ți explice niște lucruri. Sunt mai degrabă niște ghizi, te ghidează prin procesele astea pe care le-au construit astfel încât la sfârșit să-ți iasă niște lucruri, să simți că ai câștigat ceva, că ai crescut, că ți-ai dezvoltat niște abilități.

Și mărturisesc că au fost o surpriză plăcută amândouă, chiar dacă au fost făcute la o distanță destul de mare (de vreun an între ele) în moduri diferite.

Primul dintre ele este Extraordinary Relationships care este un program de NVC (nonviolent communication) la bază. Eu am mai menționat în câteva episoade acest NVC. Nu este despre violență și nu este despre a fi nonviolent neapărat.

Mie îmi place să o văd ca fiind o sub-disciplină a comunicării, un anumit tip de comunicare. Iar acest „nonviolent” te învață să-ți comunici nevoile, să comunici lucruri despre tine și ce simți într-un mod care să nu îl trigger-uiască pe celălalt. Să fie cât mai puțin probabil să-i atingi celuilalt niște butoane iar ca urmare el să resimtă asta ca pe o violență. Asta are legătură cu violența.

Nu este vorba despre violență fizică deloc. Este mai degrabă despre modul în care noi comunicăm. Spunem niște lucruri care sunt fundamental despre noi și le spunem fără intenția de a răni, doar că ajungem să-i deranjăm pe ceilalți și să-i rănim uneori.

Uneori este din cauza modului în care am pus noi problema. Poate nu am fost suficient de clari, poate că nu am ținut suficient cont de celălalt. Alte dăți nu este de la noi. Este despre butoanele ascunse pe care omul celălalt le are și pe care am reușit fără să ne propunem să le atingem, să le apăsăm.

Cu toții avem butoane de genul acesta, cu toții avem niște lucruri care ne trigger-uiesc mai puternic. Și NVC-ul face și asta, nu doar asta. Mie aici mi se pare că este foarte valoros. Te ajută să comunici într-un fel în care este mai puțin probabil să apeși butoanele acelea, chiar dacă nu știi că sunt acolo.

Acum, Extraordinary Relationships a fost un program de câteva luni cu mai multe module de câte un weekend, câte două, câte trei zile și apoi niște interacțiuni online între aceste module. Și a fost un proces de 3-4 luni, poate chiar mai mult care a fost făcut în România. Este făcut în România, ținut de trei oameni foarte mișto: Ian Peatey, Octavian Istrate, Silvia Pavalache (cel puțin la sesiunea la care am fost eu a fost ghidată de ei.)

Cu toții sunt oameni foarte mișto, mă știu personal cu ei, mă știam dinainte personal cu ei. A fost foarte, foarte bun pentru mine din perspectiva conectării cu alți oameni. Atât în acest program, cât și în următorul despre care vreau să vorbesc astăzi am simțit această conectare foarte profundă, foarte puternică. Eu am nevoie de conectarea asta. Nu-mi sunt suficiente interacțiunile superficiale cu oamenii. Deloc. Aproape că nu contează pentru mine, aproape că nu există când se întâmplă.

Nu cred că este… voiam să zic „normal”. Nu știu ce înseamnă „normal” dar nu cred că este neapărat de dorit să fie așa. Este pur și simplu un mod în care unii dintre noi suntem. Ne dorim mai mult această conectare profundă.

Și am găsit asta acolo. A fost o perioadă de timp în care focusul, atenția mea s-a dus constant către „cum pot să fiu mai prezent în interacțiunea cu ceilalți? Cum pot să mă conectez mai puternic?” Și din nou, când spun asta nu vorbesc despre evenimentul în sine, cu atât mai mult despre acest eveniment, module, interacțiuni față în față cu oamenii (am fost înainte de pandemie). Cât și despre perioada în care eram între module, între interacțiunile din acest program și mă conectam cu oamenii din viața obișnuită, apropiați, poate cu clienții mei, poate cu partenerul de business.

Și am fost foarte, foarte prezent și știu că este datorită programului prin care treceam atunci.

Câteva întrebări la care mi-am propus să răspund legat de training-urile astea, inclusiv despre Extraordinary Relationships…

La ce să te aștepți? Este un proces în care prin diverse exerciții interacționezi cu ceilalți participanți care nu sunt foarte mulți. Este un grup relativ restrâns și până la sfârșit ajungi să te conectezi, de multe ori mult mai puternic decât cu prieteni de o viață pentru că este cu foarte multă vulnerabilitate, foarte multă empatie, foarte multe momente în care simți că celălalt chiar te ascultă, tu ești acolo și îl asculți pe el și nu îl judeci. Este un cadru foarte non judgemental.

Asta îl face să fie foarte healing, vindecător. Cea mai bună parte din punctul meu de vedere la programul acesta este că îți dă un sample, simți gustul conectării reale, profunde. Și nu poți să uiți asta iar după aceea și să te întorci la o viață în care mare parte dintre interacțiuni sunt superficiale. Pleci de acolo și îți dorești să recreezi ce ai trăit.

Și este foarte valoroasă chestia asta și cred că îl recomand în special oamenilor care simt această nevoie de conectare, de apartenență, de a se lăsa văzuți de către ceilalți fără frica de a fi judecați. Este foarte puternic. Și fundamental este un program care te ajută să îmbunătățești relații importante din viața ta. Nu vă gândiți neapărat doar la relația în cuplu, ci și relația cu părinții, relația cu prietenii, poate cu colegii. Este despre cum să fim mai prezenți în relațiile astea și despre cum să ne conectăm mai profund.

Cât a costat? Cred că a costat pe undeva pe la 1000 euro. Ceea ce poate părea un pic mult pentru un program făcut în România dar a fost un program lung și simt că merită banii ăștia. M-am întrebat ca la orice training prin care trec dacă aș mai da banii aceștia acum, știind că m-a ajutat și răspunsul este „sigur, da!”

Merită, sunt niște bani care merită dați și poate chiar mai mult de atât. Nu cred că ați regreta o decizie de genul acesta.

Acum la întrebarea „ce poți obține pentru un preț mai mic?” (să zicem că nu îți permiți asta) sunt două abordări. Prima și cea mai simplă este: poți citi cărți de comunicare non-violentă.

Fondatorul NVC-ului este Marshall Rosenberg și găsiți cărțile lui pe Audible, Amazon. Căutați Marshall Rosenberg sau comunicare non-violentă și o să găsiți mai multe cărți. Mie mi-a plăcut Speaking Peace: Connecting With Others Through Non-Violent Communication. Nu cred că există tradus în limba română. Am ascultat-o pe Audible. Asta este cartea care m-a introdus cumva.

După care am citit și Comunicarea Nonviolentă și sunt niște tehnici pe care le folosesc într-o anumită măsură, nu sunt neapărat expert la asta. Însă le folosesc de ani de zile în practica mea de coaching, de lucru 1 la 1 și am recomandat multor clienți în trecut să citească sau să înțeleagă un pic mai mult despre ce înseamnă această comunicare non-violentă. Cred că ne poate ajuta pe toți. Și cele mai bune bucăți de feedback le-am primit de la clienții care au aplicat asta în relația de cuplu. Acolo mi se pare că se văd cel mai rapid rezultatele.

Și cu toate că foloseam bucățele din comunicarea non-violentă de ani de zile, acest training mi-a arătat niște fațete ale NVC-ului pe care nu le știam, nu le cunoșteam, nu le studiasem și m-a ajutat. M-a făcut să-mi doresc să fiu mai bun la asta și să învăț mai multe tehnici. Să intru mai mult în mindset-ul de NVC.

Al doilea lucru pe care îl poți obține la un preț mai mic, un pic mai mare decât a cumpăra sau a citi o carte dar mai mic decât costul training-ului prin care am trecut… am văzut de curând și mi s-a părut o coincidență fericită (aveam de gând să vorbesc oricum despre asta) că Ian organizează, cred că pentru prima dată Extraordinary Relationships online. Tot așa, se întinde pe niște luni din câte am văzut și este la un preț semnificativ mai mic. Nu mai știu cât era. Vreo 500 euro sau ceva de genul acesta.

Ideea este că dacă vă sună cât de cât interesant puteți să intrați pe www.nonviolenta.org și în partea de jos găsiți mai multe training-uri, printre care și acesta. Începe în septembrie deci încă aveți timp să vă înscrieți. Vă recomand cu căldură atât programul cât și pe Ian. Este un om foarte mișto și o combinație foarte bună de om care a făcut business și înțelege partea de business și în același timp mi se pare că este format în abordarea asta non-violentă și se vede, curge asta prin toți porii cumva.

Este reconfortant să vezi că există oameni care reușesc să păstreze echilibrul acesta atât de precar, atât de greu de păstrat între lumea de business și lumea reală, până la urmă, a noastră, a oamenilor care este un pic diferită. Poate corect ar fi să spun că partea de business este o lume un pic diferită. Realitatea este că suntem oameni, nu că suntem oameni de business. Vă recomand însă cu încredere programul.

Înainte să vă spun un pic despre cel de-al doilea program de pe lista de astăzi, voiam doar să vă aduc aminte că am pornit un grup pe Facebook care se numește ZeroPlus Community unde mi-am propus să interacționăm un pic mai mult și sunt deja 50-60 de oameni care au intrat acolo. Și deja mi se pare că au început să se lege niște discuții interesante. Aș vrea să duc un pic la nivelul următor interacțiunea din podcast. Să nu mai fiu doar eu cel care vorbește, ci să putem să interacționăm și să puneți și voi întrebări, să construim niște lucruri împreună în viitor. Dacă vă sună interesant intrați pe ZeroPlus Community și dați un „Join” acolo. Mi-ar plăcea să povestim.

Ceea ce ne duce către cel de-al doilea eveniment despre care voiam să vorbesc astăzi, pe care l-am mai menționat vag cred că într-un episod. Se numește Die Before You Die. Și este ținut de Kaifi care este un băiat, un grec cu o poveste de viață foarte interesantă și care a petrecut mulți ani dependent de droguri pe străzi, literally, trăind pe străzi și având niște epifanii, niște revelații la un moment dat și a început să lucreze cu el. S-a lăsat de droguri și a început să studieze în zona asta de meditații (să-i zicem creștere spirituală)

Și este un om care are o energie, este incredibil. Am simțit rar asta. Are un mod de a fi, nu știu dacă l-ați văzut vreodată pe Eckhart Tolle, nu pe stradă (râde), într-un YouTube, într-un filmuleț, să vedeți cum vorbește și energia care se vede, pe care o reflectă. Are o liniște și un kindness și o profunzime și toate astea la un loc. Este doar un exemplu dar vi l-am dat pentru că l-am văzut similar pe Kaifi. Nici nu încerc să-i compar neapărat, cred că sunt un pic din filme diferite dar îi simți prezența. Este un om prezent și un om care se vede că a lucrat foarte mult cu el pe partea spirituală.

Este important să zic că ambele training-uri (cel de Extraordinary Relationships și Die Before You Die) s-au ținut limba engleză. Evident că fiind și participanți români, în interacțiunile din exerciții poți să schimbi în limba română. Dar trainerii în mare parte vorbesc în engleză. Dacă engleza este o problemă poate că nu sunt cele mai potrivite programe pentru tine dar dacă nu ai o problemă cu limba engleză, mi se pare că nu este o barieră în niciun caz, nu am simțit-o.

Iar la Die Before You Die cred că bariera de limba engleză s-ar simți și mai puțin dacă ar fi pentru că a fost un eveniment în care s-a tăcut foarte mult. A fost mult mai imersiv aș zice, au fost 5 zile de eveniment, undeva într-o… i-aș fi zis cabană dar nu este chiar cabană… un fel de clinică de detox înafara Bucureștiului. Din curte intrai direct în pădure, avea acces la o pădure prin care te puteai plimba în fiecare zi. Foarte mișto și remote location.

A fost foarte imersiv fiindcă ne-au recomandat în prima zi să ne închidem telefoanele și să le păstrăm închise în cele 5 zile. Ceea ce știu că este horror pentru unii dintre voi. Mie mi s-a părut o idee foarte mișto. Nu mi-a fost greu, nu mi-a fost nici ușor neapărat. Îmi mai duceam mâna la buzunar și îmi dădeam seama că este închis, în camera mea. Deci nu am ce să caut în buzunar.

Cred că l-am deschis (nu ești obligat să faci asta. Este o recomandare și am văzut mulți oameni care nu l-au închis și care vorbeau la telefon în fiecare … nu chiar în fiecare pauză dar mai vorbeau la telefon, mai stăteau pe net.) Mie mi-a fost foarte util ca 5 zile să-l deschid o singură dată, să dau două telefoane și după aceea să-l închid la loc și zero internet. A stat în cameră.

Asta este pe de-o parte. Pe de altă parte ni s-a recomandat pe cât posibil să nu vorbim între noi înafara exercițiilor. Erau niște exerciții în care aveam nevoie să vorbim. Dar în rest, în pauze în special să vorbim între noi cât mai puțin. La fel, recomandare. Și era o recomandare care avea ca scop să putem să stăm mai mult cu noi și cu gândurile noastre, mai mult decât în mediul nostru obișnuit când suntem acasă.

Măsurile astea două au creat un cadru foarte mișto pentru schimbare. La evenimentul acesta au fost și destul de mulți oameni din afara țării pentru că Kaifi organizează asta în general în Grecia, el este Osho trainer într-un centru din Grecia și face în special în Grecia (a făcut în România evenimentul, cred că îl mai face și în alte țări) dar ideea este că de fiecare dată când se face un eveniment adună, vin oameni din toate țările de pe lângă. Puțini. La fel și aici ca la Extraordinary Relationships, cred că au fost până în 15 oameni, nu știu dacă au fost 20. Un grup destul de restrâns de oameni spre deosebire de nebuniile lui Tony Robbins cu 12,000 de oameni în sală.

Și asta la fel, a creat un cadru foarte mișto și o conectare foarte puternică. Toată lumea a fost foarte, foarte vulnerabilă. A fost chiar un pic mai ridicat nivelul de vulnerabilitate decât la Extraordinary Relationships. Însă asta cred că s-a întâmplat pentru că am stat 5 zile acolo, 10-12 ore pe zi unii cu ceilalți.

A fost cu dansat, cu plâns, cu râs. A fost o combinație de experimente și exerciții care la nivel de vulnerabilitate te desfăceau pur și simplu. Îți puneai tot sufletul pe tavă și era scary. Inițial te poate speria, mai ales pe oamenii care nu sunt foarte obișnuiți cu asta.

Cadrul era setat atât de bine și Kaifi a organizat totul atât de mișto încât nu te simțeai judecat. Personal m-am simțit mai acceptat acolo decât în mare parte din contextele în care am fost în viața asta. Este unul dintre locurile alea… nu m-aș arunca că este singurul. Și la Extraordinary Relationships am simțit asta într-o măsură destul de mare. Și cred că au mai fost vreo două contexte, nu neapărat evenimente. Dar este clar în Top 5 de contexte în care m-am simțit acceptat și conectat și mi-am permis să fiu maximum de vulnerabil, cât am fost eu capabil de vulnerabil.

Și este și unul dintre motivele pentru care m-am dus. M-am dus acolo cu intenția de a îmi crește capacitatea de a mă vulnerabiliza. De a mă arăta celorlalți așa cum sunt. Este un subiect la care lucrez de ani de zile și mi se pare că am făcut progrese foarte, foarte mari dacă mă uit de unde am pornit.

Însă mai am de lucru, este un drum despre care nu știu dacă se termină vreodată. Dar evenimentul Die Before You Die mi-a accelerat acest proces. Asta legat de cum a fost pentru mine.

Dar la ce să te aștepți? Poți să te aștepți, dacă mergi la acest eveniment, la un proces ghidat de moarte. De aceea se numește Die Before You Die. Este un proces în care în cele 5 zile treci prin niște etape care au ca temă principală moartea. Și nu este macabru deloc, pleci de acolo cu o energie foarte pozitivă pentru că este fundamental o chestie care se face doar în zona asta a Europei, în estul Europei din câte am înțeles. Este un proces de Death of the Ego, de moarte a ego-ului, de uciderea ego-ului.

Adică încercăm să dăm la o parte și să vedem ce rămâne pentru că atunci când ne este frică de moarte sau de viață sau de orice, în mare parte asta ține de ego-ul nostru. Este despre faptul că suntem foarte focusați pe noi și toate lucrurile nasoale care ni se întâmplă le raportăm la „de ce mi se întâmplă mie asta? Cum pot să fac să rezolv eu asta?” ca și cum tot universul se învârte în jurul nostru, evident că nu se învârte.

Iar când dăm layer-ele astea de superficialitate… cred că este unfair să zic doar layer-ele de superficialitate. Straturile astea, constructe sociale și condiționări sociale. Când începem să le dăm la o parte ajungem la miez, la sursă, la cine suntem noi de fapt.

Și dacă sună un pic spiritual este pentru că a fost (râde). Eu nu mă consider un om foarte spiritual. Am pragmatismul acesta, sunt foarte analitic, întotdeauna am fost așa, mi-am și cultivat partea asta care mă face destul de sceptic la zona spirituală. Am niște elemente, meditez de ani de zile, am testat toate tipurile de meditație dar încă mi se pare că sunt foarte ancorat în pragmatic, real și în ce este tangibil. Și am această rezistență la spiritualitate.

Am bănuit că va fi genul acela de eveniment care îmi va întinde, stretch-ui un pic limitele spiritualității. M-am gândit că va fi un pic mai mult spiritual decât sunt obișnuit. Dar am luat-o ca pe un exercițiu de flexibilizare „vreau să mă expun și eu la chestia asta, vreau să văd cum mă comport când mi se pare că se trec niște limite. Vreau să văd.

Și m-am dus deschis, adică inclusiv gândindu-mă că s-ar putea să nu-mi placă, să mi se pară un bullshit. Să înceapă să vorbească despre puterea care vine de undeva de sus și care se așază, care trezește universul și Gaia.

Am fost deschis și pentru asta dar am fost deschis și pentru „poate pot să învăț un pic mai mult, poate o să pot explora o parte din mine și să o dezvolt și mai mult iar în felul acesta să pot să accesez niște trăiri, niște emoții, niște moduri de a interacționa cu oamenii pe care acum nu știu să le accesez, înainte de eveniment.

Și mi-am luat asta. Așteptările sunt să fie mai spiritual decât sunteți obișnuiți, dacă nu ați mai fost. Dacă sunteți genul care a mers prin centre Osho și faceți meditații, probabil că nu o să vi se pară extraordinar de mare saltul. Mie mi s-a părut destul de mare.

Multă meditație, de foarte multe feluri. Nu ai nevoie să fii expert în asta. Erau oameni pe acolo despre care sunt convins că nu prea au făcut meditație, nu făceau meditație înainte dar este multă meditație. Ore întregi de meditație pe zi. Partea mișto este că sunt tipuri diferite de meditație și se testează și abordări mai spre Vipassana budistă și mai spre transcendental. Mi se pare că a făcut un mix foarte mișto Kaifi acolo ca să se asigure că toată lumea își ia câte ceva, indiferent dacă ai experiență sau nu cu anumite procese de meditație. Sigur nu ai cu toate.

Este mult de povestit. A fost o experiență foarte mișto. Să te aștepți la vulnerabilitate. Hai să o luăm așa. Nu vreau să dezvălui prea mult pentru că sunt chestii care țin și de surpriză. Există o valoare și în surpriza de moment.

A început cu a spune câteva cuvinte despre noi și după aceea, dacă îmi aduc bine aminte, primul exercițiu a fost să ne așezăm în grupe de câte 4 pe jos pe niște scăunele de meditație cu spătar (nu erau chiar scăunele dar aveau spătar ca să nu obosești, să nu te doară spatele). Și ne-am așezat câte 4 grupați random. Și a fost ceva de genul „fiecare dintre voi, în două minute spune care este cea mai mare frică, ce își dorește să își ia de aici și ceilalți ascultă”. Doar ascultă, nu este dialog. Ceilalți stau, fac eye contact și ascultă.

Este un exercițiu de vulnerabilizare brusc care pentru mulți oameni va fi greu de făcut. Mie mi-a plăcut. Mi s-a părut „în sfârșit profunzime, we dive deep. Nu stăm să o lălăim 3 zile cu chestii de încălzire. Despre asta este vorba, pentru asta am venit aici.” Și mi-a plăcut.

Ca să închid paranteza cu procesul ghidat de moarte și moartea ego-ului – este presărat cu foarte multe momente de meditație cumva tematice dar în același timp linia care unește toate aceste 5 zile în care stai acolo ține de procesul de moarte și treci inclusiv prin exerciții de genul „scrie-ți tu testamentul. Fiecare are o jumătate de oră – o oră să scrie pe un carnețel toate lucrurile pe care el le consideră valoroase în viața lui” fie că este mașina, ceasul de la bunicul sau soldățeii mei de plumb sau orice consideri tu că este valoros și nu neapărat material. Și cui le-ai lăsa dacă mâine ai muri?

Și scrii testamentul. „Asta vreau să rămână fratelui meu, asta vreau să rămână soțului meu.” Este un proces cu plâns, vă dați seama, dar este revelator. Înțelegi niște lucruri, înțelegi ce contează.

Ideal ar fi fost să fi înțeles deja. Dar îți aduci aminte. Îți aduci aminte de ce contează. Și te surprinzi luând niște decizii, chiar dacă sunt fictive, pe foaie. „De asta nu mă interesează cui îi rămâne, nu contează”. Cum ar fi „apartamentul nu contează cui îi rămâne. Dar contează cui îi rămâne jurnalul meu.” Genul acesta de lucruri.

Și la un moment dat se termină prin ziua a patra dacă nu mă înșel. Este un proces ghidat de imagerie, să-i zicem așa, în care acum ne așezăm frumos pe jos și ne pregătim să murim. „Hai să ne scriem ce o să ne citească oamenii după ce am murit”. Cum se cheamă? Are un nume chestia aia dar îmi scapă acum. Atunci când citești „a fost un om bun, și-a iubit familia, a jucat la păcănele” (râde), toată povestea aia.

Iarăși ți-l scrii singur și după aceea îți dai seama că „dacă aș muri mâine nu cred că ar zice asta oamenii. Cred că ar zice un pic altceva.” Mori ca să poți să reînvii practic. Să învii și să fii acum cum ai fi vrut să fii in the first place. Să începi să schimbi lucrurile alea.

Cui îl recomand? Îl recomand oamenilor care vor să simtă vulnerabilitate și acceptarea vulnerabilității, să simtă că sunt acceptați de ceilalți necondiționat. Pentru că petreci 5 zile cu niște oameni și oamenii aceia nu știu nimic despre tine… nimic. Nu este niciun moment în care am spus „eu sunt Andrei Roșca și mă ocup de coaching și am avut o firmă.” Nimic din toate astea.

Maximum pe care îl știau unii din oamenii de acolo este că mă numesc Andrei. Atât. Și să stai 5 zile cu niște oameni pe care nu-i cunoști, mai sunt și din culturi diferite, să nu le spui nimic din realizările tale, din ce crezi tu că sunt realizările tale… nimic despre vreo carte pe care ai citit-o, nimic care să te valideze sau care să-ți construiască în vreun fel imaginea și cu toate acestea să te simți acceptat de către ei, să simți că you are enough… este enorm, contează enorm. Fiindcă îți dai seama că ești suficient indiferent că ai realizat ceva în viața asta, indiferent că ai niște bunuri materiale sau nu, indiferent dacă ești inteligent sau nu. Că ei nici nu își dau seama de asta, nu au cum să-și dea seama. Nu vorbiți suficient încât să-și dea seama.

Doar faptul că exiști este suficient pentru a fi acceptat, să primești dragoste și să fii demn de dragoste. Din punctul acesta de vedere a fost life changing evenimentul. Și asta în contextul în care lucrasem cu genul acesta de chestii, nu eram chiar nou. Nici nu pot să-mi imaginez ce înseamnă pentru niște oameni care au lucrat mai puțin cu partea asta de vulnerabilizare sau de conectare.

Oricum cert este că și de acolo m-am întors și mi-am dat seama că nu o să mai fiu la fel. Este cumva similar ca efect, din alt punct de vedere dar cu efect similar cu training-ul de NLP a lui Richard Bandler în care m-am întors și auzeam oameni care spun niște cuvinte pe care în mod cert le-au spus și până acum dar nu le auzeam cum trebuie.

Acum le aud și I can’t unknow this. Nu pot să uit, nu pot să mă fac că nu știu. La fel și aici dar mai degrabă pe latura spirituală și de conectare.

Cât a costat? A costat vreo 400 euro. Ceea ce este extrem de puțin. Aș plăti mai mult acum știind cât m-a ajutat? Da, aș plăti de 5 ori mai mult, lejer. Aș plăti 2000 euro mâine. Pentru 5 zile, cu cazare acolo, cu plimbare în pădure în fiecare zi, cu 3 mese pe zi, mese super healthy și cu toată experiența asta, clar. Aș plăti de 5 ori mai mult fără să clipesc.

Ce poți obține pentru un preț mai mic cu efecte cât de cât similare? No fucking idea! Acela este un mediu controlat și pozitiv, nu cred că în lumea noastră reală găsești ușor genul acesta de context. Este și un mediu un pic artificial creat. Dar îți arată ce se poate, ce este posibil. Și asta este de departe cel mai mare câștig al evenimentelor/training-urilor/programelor de genul acesta. Îți deschid mintea. Acum chiar dacă te întorci la viața ta și viața ta nu este chiar așa că nu prea are cum să fie chiar așa, nu este mediul acela perfect în care te simți nejudecat și acceptat indiferent de ce și necondiționat… nu este. Nu asta este lumea în care trăim.

Dar acum știi că se poate. Acum știi că există cel puțin câțiva oameni care sunt capabili să facă asta. În anumite contexte. Fine. Și începi să cauți să recreezi asta, să găsești măcar un om, măcar doi – trei cu care poți să ajungi la nivelul acela de conectare.

Și se poate. Vă spun că am recreat aia de destule ori de atunci. Doar că am avut nevoie să înțeleg că există genul acesta de chestie. Doar că mintea mea nu se ducea atât de departe. Simțeam că îmi doresc, că mi-aș dori o conectare puternică dar nu știam să o explic exact, nu știam care sunt elementele care fac ca acea conectare să existe. Și acolo le-am conștientizat. Am fost atent la ce se întâmplă și uimit de calitatea conectării și am început să mă observ pe mine și să observ ce anume din interacțiunea noastră a făcut posibilă calitatea conectării.

Cred că meditația are potențialul de a te face să atingi nivelul acela la un moment dat (ca alternativă la a merge acolo.) Dar cred că este meditație de câte două ore făcută ani de zile și nu cred că este chiar suficient după ce meditezi și ajungi la niște niveluri de acceptare și de înțelegere… ai nevoie să și interacționezi cu oamenii. Fiindcă este și o parte socială puternică acolo. Suntem cu toții în asta, ok? No man is an island.

Și Irvin Yalom vorbea despre asta în cartea lui. Că înțelegem până la urmă faptul că lucrurile prin care trecem, chiar și cele negative sunt lucruri prin care trec toți ceilalți. Sigur, nu au aceleași probleme ca ale mele dar au alte probleme care se simt exact cum se simt ale mele pentru mine.

Și asta este condiția umană. Avem părțile astea comune, cu toții avem un drum prin care trecem iar acel drum are părți bune și are părți care dor. Iar cu cât reușim să ne păstrăm mai mult timp aware, conștienți de faptul că suntem cu toții la fel din punctul acesta de vedere, cu atât ne vom simți mai conectați și mai puțin singuri.

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.

Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu
Powered By MemberPress WooCommerce Plus Integration