Transcript-ZeroPlus

Un training de 400 euro pe care as fi platit chiar si 2000

By iulie 22, 2020 august 13th, 2020 No Comments

Salut. Sunt Andrei Rosca, change strategist.

Ceea ce urmeaza este o transcriere a unui episod din Podcastul meu,  ZeroPlus.

Daca iti place, te poti abona (gratuit!) AICI si vei primi pe email atat varianta text cat si cea audio, pe care o poti asculta in drum spre birou, la sala sau in timp ce faci ordine prin casa. 🙂 Afla mai multe!

***


Azi m-am gândit să vă povestesc despre trei dintre evenimentele/training-urile care mi-au plăcut cel mai mult. Am de gând să mai fac un episod, următorul să fie despre celelalte trei. Sunt șase training-uri sau programe pe care le-am ales din cele făcute în ultimii ani și care pe mine m-au ajutat cel mai mult. Și să vă povestesc un pic despre fiecare dintre ele, să vedeți dacă au sens și pentru voi și poate chiar să
share-uiesc câteva idei pe care le-am luat din fiecare.

Dar înainte de asta voiam doar să spun că am pornit un grup de Facebook cu intenția de a interacționa și de a mă putea conecta cu voi cei care urmăriți acest podcast. Podcast-ul are formatul acesta care este mișto pentru cel care transmite (în cazul acesta pentru mine) doar că nu dă o voce egală și celor care ascultă spre deosebire de alte medii cum ar fi blog-urile sau YouTube; și aș vrea să reglăm chestia asta. Să putem avea și un dialog.

Mai mult decât atât, sunt convins că o să mă ajute și pe mine feedback-ul pe care unii dintre voi mi l-ați dat pe e-mail, cei care sunteți abonați la newsletter și vă mulțumesc pentru asta dar cred că ar fi mult mai ușor să facem chestia asta pe un grup de Facebook.

Așadar, îl găsiți pe Facebook, se numește ZeroPlus Community și abia aștept să povestim acolo.

Acum revenim la subiectul de astăzi. Primul training/program despre care vreau să vă povestesc și unde am fost participant, s-a întâmplat anul trecut cred, fix la începutul anului trecut. Și se numește UPW sau Unleash the Power Within.

Este un eveniment de care probabil mare parte din voi ați auzit. Este un eveniment făcut de Tony Robbins care s-a întâmplat în Londra și este un eveniment de 5 zile. Cred că atât a durat, 5 zile, packed, full, de dimineața (nu mai știu când începea, de pe la 8 – 8 și jumătate); și au fost seri în care am plecat de acolo la 11 noaptea cu un Uber către hotel. Și a doua zi o luam de la capăt și nu numai că este un eveniment lung, ci este și un eveniment foarte obositor, foarte demanding din punct de vedere fizic.

La ce vă puteți aștepta de la evenimentul acesta? Cum începusem deja să spun, din punct de vedere fizic se sare, se dansează dar nu jumătate de oră, ci câte 9 ore (râde). Poate fi epuizant. Este foarte interesant că deși efortul este foarte mare, o mare parte dintre oameni reușesc să treacă prin cele cinci zile.

Adică nu cedează fizic, ceea ce este remarcabil pentru că totul vine din energia aia care se creează. Cumva energia care se creează în această sală imensă, doar ca idee, atunci când am fost eu anul trecut în Londra au fost 12.000 de participanți. Imaginați-vă o sală imensă în care intră 12.000 de oameni, unde cu toții sar, urlă și dansează în același timp. Este o experiență interesantă din toate punctele de vedere.

Deci te simți în audiență, nu este genul acela de eveniment în care este un grup restrâns de oameni și ai foarte multă atenție de la trainer. Mai degrabă seamănă cu un concert rock ca vibe și ca atitudinea oamenilor. Dar în același timp este un eveniment în care înveți lucruri. Este destul de bogat în conținut. Are multe informații și pe foarte multe teme, abordează și zona de sănătate și zona de performanță și partea asta de a te cunoaște pe tine, care sunt nevoile tale, ce te motivează, ce îți dorești de la viață, partea de conectare cu alții, etc.

Voiam să zic că este un eveniment entry level dar este entry level din punct de vedere al costului pentru evenimentele live, fizice la Tony Robbins. Adică este cel mai ieftin eveniment al lui, doar că cel mai ieftin nu înseamnă neapărat ieftin. Cred că eu am dat vreo 800 lire. Dar erau bilete și de 1000-1200 lire, depinde când le luai. Le-am luat destul de devreme, un fel de early bird.

Deci în funcție de când le iei, cred că media este undeva pe la 1000 lire, ceea ce nu este ieftin. Și mai ales dacă ești în România, nu ești în Londra, ai nevoie să ai și cazare timp de 5 nopți și transport, avion… se adună niște bani. Dar din punctul de vedere al evenimentelor pe care le face el, acesta este cel mai ieftin.

Mai are programe online care sunt mai ieftine însă este cu totul altă experiență. Mi se pare că UPW merită doar pentru experiență.

Acestea fiind spuse cred că mare parte dintre oameni își vor lua valoare de acolo. Adică vor învăța lucruri noi care vor fi suficient de importante pentru viața lor, le vor considera suficient de importante după și vor avea revelații.

La mine a fost un pic diferit pentru că eu am studiat pe know how-ul lui Tony Robbins. Una dintre formările pe care le-am făcut, despre care am să vorbesc în episodul următor este cu Tony Robbins și Cloe Madanes (formarea de coaching). Și a durat un an și jumătate, am parcurs niște sute de ore video cu niște intervenții din partea lui Tony Robbins.

Know how-ul de acolo nu m-a dat pe spate pe mine pentru că îl cam știam. Și este know how pe care îl foloseam în ședințele de coaching, lucrasem cu ele.

Procesul în sine, modul în care s-a livrat acest know how, cum a fost împachetat și procesul de învățare ca să se asigure că se sedimentează informația aia a fost remarcabil și l-am urmărit cu foarte mare atenție.

Nu în ultimul rând, sunt niște bucăți în acest training care pot face diferența pentru marea parte dintre oameni și au făcut inclusiv pentru mine care aveam destul contact, cum spuneam, cu know how-ul livrat de Tony. Și aici menționez două părți despre care cred că vor conta pentru majoritatea oamenilor.

Unul este The Dickens Process (Procesul Dickens) care este o tehnică destul de controversată pe care Tony Robbins o folosește de foarte mulți ani. Este un proces ghidat de rezolvare a unor traume (poate e mult spus rezolvare), un proces de healing care vindecă niște lucruri. Este un pic cam mare așteptarea să rezolvi niște traume, mai ales dacă sunt mai complexe, într-un proces de două ore. Dar pot să spun că am văzut acolo suficient de mulți oameni, de naționalități diferite care au ieșit de acolo transfigurați și schimbați în bine. Se întâmplă niște chestii mișto.

Aș vrea să fac un asterisc aici, cu riscul de a speria niște oameni, nu este de speriat. Pentru mine a fost foarte emoționant ca în timpul acestui proces Dickens (care a durat o oră – două, habar nu am cât a durat) să aud la un moment dat o sală întreagă de 12.000 de oameni exprimându-și durerea legată de lucrurile care nu funcționează în viața lor. Este doar o etapă din proces, după care mergeam către o zonă mai pozitivă dar aveam nevoie mai întâi să conștientizăm că nu mai vrem bucata asta din viața noastră. Bucata pe care vrem să o schimbăm, să o îmbunătățim.

Și la un moment dat este o etapă în care se încurajează eliberarea energiei negative prin fiecare cum simte. Și să auzi 12.000 de oameni exprimându-și în diverse forme durerea aia, urlând, plângând, a fost cutremurător. Evident și eu făceam același lucru, fiecare de acolo avea ceva pe care să lucreze și voia să schimbe ceva la el și atunci eram și noi în același proces, în același timp, eram și conștient de oamenii din jurul meu.

Am simțit că atunci am înțeles pentru prima dată durerea umană. Pe bune, acesta a fost sentimentul cu care am plecat din ziua aia. Am simțit că am înțeles ce înseamnă suferința oamenilor și cât de împreună suntem în chestia asta.

Bun, fiecare cu motivele lui, fiecare cu background-ul lui dar cu toții avem niște lucruri pe care am vrea să le schimbăm și am vrea să fie diferite. Și știu că procesul acesta Dickens este o bucată. Știu că mulți oameni care au participat la Tony Robbins s-au cam speriat de ea, mai ales cei care nu lucraseră suficient de mult cu ei. S-au cam speriat un pic deși la sfârșit, per total, se închide foarte mișto, foarte pozitiv și simți o eliberare; dar mie mi-a plăcut și mi-a plăcut inclusiv partea asta. Am simțit că mi-am luat ceva de aici, am înțeles ceva.

Dar again, este doar o mică parte din una din zile. Așteptați-vă la o imersiune destul de puternică. Se merge destul de profund în evenimentul acesta chiar dacă pare superficial și flower power și în prima zi toată lumea era „high five”, săreau în sus și părea că se forțează să fie entuziasmați, modelul acesta american. Per total mi s-a părut că a meritat și a fost foarte mișto.

Al doilea lucru remarcabil, poate cel mai remarcabil în evenimentul acesta este experiența de fire walking. Nu știu dacă ați auzit dar există ceea ce se numește fire walking în care defapt nu mergi pe foc, mergi desculț pe cărbuni încinși.

Nu ești obligat să o faci dacă participi la eveniment, poți să nu o faci și au fost mulți oameni (estimarea mea este de 20% – cât poți să estimezi la 12.000 de oameni) care nu au vrut să o facă. Cred că în ziua a doua s-a întâmplat. Și este o experiență în care la sfârșitul zilei, undeva într-o parcare din spatele acestei săli imense de conferință se organizează, este o serie de oameni din organizare, voluntari din echipa lui Tony Robbins care fac niște drumuri de cărbuni încinși, niște bucăți destul de lungi (le mai povesteam oamenilor că am făcut fire walking și când începeam să le spun ce a însemnat, măreau ochii. Cumva toată lumea crede că este o chestie mai în joacă decât este de fapt. Și nu este). Bucata aia de cărbuni încinși pe care vrei, îți dorești, de principiu să mergi desculț este destul de lungă. Nu este un metru. Cred că sunt mai degrabă vreo 5-6 metri cel puțin, dacă nu chiar mai mult. Deci este o fâșie de 5-6-7 metri de cărbuni încinși.

Se face o pregătire de câteva ore înainte. Practic în toată ziua de dinainte se face o pregătire pentru momentul acela. Ce înseamnă pregătire? Înseamnă că înveți să te bagi singur într-o stare de transă, să-ți schimbi starea fizică astfel încât să crezi că poți, să fii convins că poți să mergi cu picioarele goale pe cărbuni încinși fără să te arzi. Și se face pe rând, se așteaptă. Nu încep să meargă toți odată pe cărbuni încinși, este foarte bine organizat, îți vine rândul.

Și să vă dau un exemplu pentru a înțelege cum este experiența: stăteam la o coadă, a venit rândul meu, era acolo un voluntar care m-a oprit și practic avea rolul să se asigure că sunt suficient de în transă, suficient de pregătit. Ne-a învățat înainte cum să facem asta, apoi trebuia să ne punem singuri în starea aia, se și cânta pe fundal, ai niște ajutoare care să te pună într-o stare mai de „pot să fac asta” și de „nu o să mi se întâmple nimic”.

Și voluntarul acesta (era o tipă la mine) avea rolul să te întrebe dacă ești pregătit, dacă ești ok, dacă ești în stare să faci asta, să evalueze din răspunsurile tale și din fiziologie, din cum arăți, cum răspunzi, dacă într-adevăr ești gata sau doar zici că ești gata. Pentru că există riscul să te arzi.

Sunt oameni care au avut arsuri. Nu am auzit să fie cineva cu arsuri grave, nu la evenimentul acesta dar există evenimente din trecut în care oamenii au ajuns în spital cu arsuri de gradul 3 pe picioare. Nu este o joacă. Ai nevoie să fii foarte concentrat pe faptul că poți să faci asta în timp ce începi să mergi pe cărbuni, să nu te gândești la nimic altceva. Dacă 2-3 secunde îți fuge gândul în altă parte sau te-ai oprit să faci cu mâna cuiva atunci este cam nasol.

Tipa aia m-a întrebat dacă sunt pregătit, am urlat la ea pentru că eram într-o stare… pregătit este puțin spus, am urlat la ea să se dea la o parte că vreau să fac asta, vreau să trec și nu am nevoie de ajutorul ei. Basically dacă simte că nu ești ok. Este antrenată să te ajute să intri în stare sau ză zică „ia dă-te un pic la o parte și încerci mai încolo”.

Și apoi s-a dat la o parte, am trecut prin cărbunii ăia și am ajuns pe partea cealaltă unde te așteaptă niște oameni cu furtunuri cu apă ca să dea cărbunii pentru că tu ajungi pe partea cealaltă dar sigur îți intră niște cărbuni încinși între degetele de la picioare (râde). Ajungi cu ei acolo, încinși. Îți dau cu apa din furtun ca să nu te arzi după.

Ce voiam să spun este că în momentul în care m-a oprit tipa asta (deci a trecut tipul din fața mea) m-a întrebat „ești gata? și eu i-am zis „da, sunt gata, hai dă-te la o parte!” Și ea a zis „nu, stai puțin că trebuie să schimbăm cărbunii!

Și fix în fața mea a adus cărbuni noi pentru că ăia se cam răciseră un pic (râde). Și au turnat cărbunii în fața mea, pe toată linia aia și erau roșii. Deci roșii, erau roșii-roșii. Este o experiență mișto.

Am trecut cu bine de chestia aia. Sentimentul pe care l-am avut atunci după a fost de pot să fac orice. Dacă am făcut asta pot să fac orice. Pe partea asta de încredere este un boost incredibil. S-a mai temperat în următoarele zile. Mă uitam înapoi și îmi ziceam „e mișto că am făcut-o” dar nu mai aveam sentimentul acela de „frate, am făcut o chestie, nu poate să o facă nimeni în lume” dar a rămas ceva.

Pentru că este o metaforă, asta e de fapt. Nu este despre mersul pe cărbuni. Este despre „crezi că poți să mergi pe cărbuni încinși, în picioarele goale?” „Nu”. Ok, nu fără să mă ard, nu fără să pățesc ceva. Bun. Și după aceea dacă mergi și n-ai pățit nimic, îți dai seama că mai sunt și alte lucruri în viața asta despre care cred că nu pot să le fac și ghici ce? S-ar putea să pot.

Și este foarte puternic ca metafora și ajută după aceea, tot face paralele cu chestia asta în următoarele 3-4 zile, câte mai sunt.

Da, deci Dickens Process și asta mi se pare că au meritat cel mai mult dar toate zilele au fost mișto. Tony Robbins nu este mereu acolo dar este 80% din timp. Dar mai vin niște alți băieți, prieteni de-ai lor și mai prezintă niște bucăți. Destul de mișto și oamenii aceia.

Și întotdeauna sunt surprize. De exemplu a fost concert Will.I.Am care este prieten cu Tony Robbins și a venit și a cântat acolo, nu era anunțată chestia asta.

Bun. M-am gândit ca la fiecare dintre evenimentele astea să mai răspund la o întrebare… la două. Dacă aș mai da banii ăștia știind că m-a ajutat? Deci după ce am fost pentru că înainte nu știam cum o să fie, doar bănuiam. După ce m-am dus, aș mai da banii ăștia? 800-1000 lire?

Da, clar. Eu i-aș da fără probleme mâine. Adică mi se pare că a meritat. Nu știu dacă aș da 2000 dar 1000 aș da fără probleme. Este o experiență despre care mi se pare că ar putea ajuta pe oricine măcar o dată în viață. A doua oară nu știu dacă m-aș mai duce dar o dată merită clar.

Ce poți obține pentru un preț mai mic cu efecte cât de cât similare? Adică ok, poate nu ai bani sau nu vrei să dai banii ăștia ca să te duci acolo dar ai vrea totuși să testezi un pic din ce face Tony Robbins și să-ți iei ceva de un preț mai mic.

La evenimentul acesta Tony Robbins este destul de tricky pentru că este destul de inaccesibil, altfel decât în genul acesta de evenimente. Cea mai directă chestie pe care o pot spune și cea mai greu de făcut în general este să lucrezi cu cineva care a învățat direct de la Tony Robbins. Sunt un pic biased aici pentru că eu sunt unul dintre puținii din România care a lucrat în mai multe feluri cu informații, cu el și cu informații de la el dar mai sunt câțiva oameni. Și nu trebuie să lucrezi neapărat cu cineva din România. Asta ar fi cea mai ok variantă.

Următoarea variantă este să cumperi programe online de la el de pe site. Și asta este o variantă bună. Eu am consumat mult conținut de la Tony Robbins înainte să mă duc la UPW. Cred că îl studiez de 7-8 ani. Am văzut tot ce există pe YouTube, am făcut programele lui, mi-am cumpărat DVD-uri de pe site-ul lui, livrate din Statele Unite în România. Am studiat mult în zona asta.

Nu mai zic că după aceea am făcut și formarea asta de un an și jumătate – doi, cât a fost. Cred că programele lui, YouTube-urile lui… problema este așa: filmulețele pe care le găsiți pe YouTube sunt în mare măsură bucăți tăiate din diverse evenimente de ale lui. Unele sunt chiar din UPW. Majoritatea sunt dintr-un alt eveniment care se numește Date with Destiny care este o chestie de 3000-4000 dolari și nu cred că se face în Europa din câte știu eu.

Este mișto să te uiți la el, vezi intervenții, cum ajută el oameni dar nu sunt la fel de practice ca ceea ce se întâmplă la UPW sau în alte programe. Adică este mai mult entertainment. Este interesant dar nu este practic iar el este un om foarte practic cu exerciții, cu „scrie acum pe foaia asta, întoarce-te la omul din stânga ta, vorbește asta cu el”. Experiența asta este greu să o iei altfel decât lucrând direct cu el.

Poți începe cu I Am Not Your Guru. Este un documentar pe Netflix, este cu Tony Robbins și dacă nu mă înșel este făcut chiar cu filmări de la un UPW. Și arată foarte bine cam despre ce este vorba și înveți chestii de acolo.

Ultimul asterisc, nu cărți! Zic asta tuturor celor care mă întreabă despre Tony Robbins. Nu citi cărți de Tony Robbins pentru că scrie prost. Știu mulți care au citit cărțile lui de început, acum 15-20 de ani și care au fost ajutați de cărțile astea. Le-am citit și eu pe toate dar mi-a fost foarte greu să le citesc. Le-am citit pentru că am eu un interes deosebit în partea asta. Mi s-au părut greoaie și nu atât de practice și utile pe cât m-aș fi așteptat. Nici măcar ultimele despre bani. Nu m-au dat pe spate.

El este un comunicator foarte bun cu vocea, verbal, oral. Orice chestie în care vorbește este preferabilă lucrurilor scrise de el. Cam atât despre UPW.

Cel de-al doilea eveniment/training despre care voiam să vorbesc a fost formarea de NLP Practitioner. NLP – bănuiesc că știți asta – este neuro linguistic programming (programare neuro lingvistică). Și este un set de instrumente. Unele recunoscute psihologic, altele încă nerecunoscute psihologic dar care au rezultate și funcționează.

Din câte știu, relativ de curând, NLP-ul chiar a fost recunoscut ca un fel de școală de psihoterapie sau chiar școală (nu un fel de școală) în anumite țări, nu peste tot.

Este interesant, este cu plusuri și cu minusuri. Este un set de instrumente iar ca orice alt set de instrumente poate fi folosit pentru bine și pentru rău. Sunt foarte mulți care au folosit NLP-ul prost, în manipulare, zone de seducție sau l-au folosit mult pentru vânzări agresive. Și atunci a căpătat o conotație un pic ciudată dar este un set de instrumente foarte, foarte puternic.

Și în primul rând este partea asta de practitioner care înseamnă să folosești NLP-ul în primul rând pentru tine. Să-ți reprogramezi tu mintea astfel încât să obții rezultate mai mișto în viață. Și este foarte concentrat pe cuvinte, pe cuvintele pe care le folosim. De aceea se cheamă neuro linguistic. Modul în care cuvintele ne influențează partea neurologică, mintea, creierul (creierul mai direct).

Cumva ideea de bază în NLP este when you change the way you think, it changes the way you feel. When you change the way you feel, it changes what you can do.

Adică hai să schimbăm modul în care gândim și asta ușor-ușor o să schimbe emoțiile și modul în care ne simțim. Iar dacă ne simțim diferit de cum ne simțeam până acum, ghici ce? O să putem face niște lucruri pe care până acum nu le puteam face. Iar modul în care începem să ne schimbăm, modul în care gândim este prin cuvintele pe care le folosim când vorbim cu noi, când vorbim cu alții și tot așa. Poate o să fac niște episoade despre NLP pentru că este mult de vorbit aici.

Mi-a plăcut mult formarea pentru că a fost un număr mare de oameni. Nu știu cât să zic… niște sute dar mai multe. Tot așa, sală mare dar a fost mai interesant pentru că s-a lucrat și în grupuri mici. Adică formarea asta de NLP Practitioner a fost făcută cu Richard Bandler.

Richard Bandler este un nene de 70 și ceva de ani pe care speram să îl mai apuc și care este co-fondator al NLP-ului. Este unul dintre cei doi tipi care acum vreo 40 și ceva de ani a fondat această școală NLP.

Bandler a fost unul dintre ei și Grinder a fost celălalt. Amândoi trăiesc și încă practică și predau doar că s-au despărțit la un moment dat și fiecare predă de unul singur.

Bandler nu este un model de om. Și poate că este relevant să spun asta acum. Eu merg la toate training-urile astea, am mai mulți oameni de la care am învățat chestii. Tony Robbins este clar unul dintre oamenii de la care am învățat multe. Am cel puțin 5-6 oameni de genul acesta (poate o să vorbesc odată despre fiecare dintre ei).

Mă duc la chestii de genul acesta și mă apuc să studiez un om, ce face el și să-l modelez, să iau lucruri de la el. Nu mi s-a întâmplat până acum niciodată și nu știu dacă o să mi se întâmple să găsesc vreunul pe care să-l văd ca fiind un model 100% pentru mine.

Nu-mi pun problema asta și spun asta pentru că am văzut că oamenii au tendința de a face asta. Și ei cu ei în momentul în care găsesc pe cineva și le place încep să se gândească „cum ar fi să fiu și eu așa? Vreau și eu să ajung ca ăla!” Și eu nu am înțeles asta niciodată. Vreau să fiu ca mine, nu vreau să fiu ca Tony Robbins, nici ca Richard Bandler, nici ca nimeni altcineva. Vreau să fiu eu dar asta nu înseamnă că nu pot să învăț, să-mi iau lucruri de la oamenii ăștia.

Și încep să-mi iau lucruri de la ei, să văd care sunt în continuare valide, funcționale, care au sens și pentru mine în viața și personalitatea mea. Și le iau, poate le adaptez, le mai schimb un pic și le folosesc. Ce nu mi se potrivește nu iau pentru că nu sunt obligat să iau tot modelul.

Și mi se pare important pentru că oamenii fac asta în general (mulți, nu toți) se uită la oameni și iau cu totul și zic „gata, model!” Am fost și eu întrebat de câteva ori sau au fost uneori chiar semi-glume „Ce mă? Vrei să fii și tu ca Tony Robbins?” Și răspunsul meu întotdeauna este „no fucking way!

Și Tony Robbins și Richard Bandler cu atât mai mult sunt niște exemple foarte bune. Pentru că nu îmi doresc, nu mi-aș dori niciodată să fiu în locul niciunuia dintre ei. Au niște părți care mie îmi displac. Suntem personalități foarte diferite.

Ce zic acum este că eu nu sunt ca Tony Robbins, nu există grad de comparație în momentul de față. Oamenii ăia lucrează la altă scară, fac asta de 50 de ani, nu este vorba despre a mă compara cu ei, ci despre faptul că dacă m-ai întreba mâine „vrei ca peste 30 de ani să fii așa?” aș zice „no way, nu așa”. Dar aș vrea să pot să fac unele din lucrurile pe care le fac oamenii ăștia. Aș vrea să pot să fiu atât de bun pe anumite bucățele. Și lucrez la asta.

Asta este partea în care învăț. Și asta vă recomand și vouă. Pentru că Bandler, de exemplu (de la asta începusem) sincer, nu mi se pare un om ok. Mi se pare… nu este ca și cum am stat cu el la masă, nu îl cunosc atât de bine dar are niște valori foarte diferite de ale mele.

Însă din punct de vedere profesional, tehnic, ce face pe partea de hipnoză, NLP este remarcabil. Este incredibil aproape. Și am stat în Londra, cred că formarea a durat 7-8 zile… sau 9? 8 sau 9 zile de stat în Londra. La fel, de dimineața până seara. Picam efectiv în pat, mă ridicam a doua zi, iarăși băgam asta și simt că am plecat de acolo schimbat.

Și din nou, eu foloseam NLP în practica mea de coaching de ani de zile. Aproape din totdeauna. Mi-am făcut niște formări (nu asta a fost prima formare cu diplomă și cu Bandler) dar cursuri și cărți de NLP și tehnici de NLP și de autohipnoză și de chestii de genul acesta m-am apucat acum 7-8 ani. Am folosit și foloseam în primul rând eu în viața mea cu mine dar și cu clienții atunci când m-am apucat de coaching.

Dar cu toate astea de acolo m-am întors impactat puternic și schimbat. Încredere mult mai multă în mine, încredere mult mai multă că pot să-mi programez creierul să facă niște lucruri cu mai puține limite. Cea mai mișto parte din punctul meu de vedere… să dau un exemplu concret ca să înțelegi în ce fel sunt schimbări.

Multe dintre zilele astea se terminau cu o ședință de hipnoză pe care o făcea live Bandler care are o voce pentru hipnoză…Dumnezeule! o aud și acum. Am făcut asta acum 2 ani și încă aud în cap vocea lui cuvânt cu cuvânt.

Și se termina cu ședința asta de hipnoză și era la modul „în noaptea asta o să vă duceți în camerele voastre de hotel și o să visați. Și o să visați cum nu ați mai visat niciodată”. Și mă duceam în camera de hotel și visam toată noaptea tot felul de chestii, mă trezeam și le notam. Și mă întorceam a doua zi dimineață la ora 9 la sala asta de conferințe și mă întâlneam cu colegii de formare și eram „guys și voi ați visat?”și ziceau „da frate, toată noaptea!” (râde)

Și după aia îmi aduc aminte (asta că voiam să dau un exemplu concret) suntem antrenați în mai toate formările de coaching ca atunci când auzi anumite cuvinte, acele cuvinte de la clientul din fața ta sunt precum niște semnale de red flags, de alarmă.

De exemplu, unul despre care am vorbit într-un episod anterior care se numește „Ar trebui să…” și puteți să îl căutați este fix chestia asta cu „trebuie”. Cuvântul „trebuie”. Când sunt în discuție cu un client de al meu sau mai mulți și aud că spune „trebuie să fac asta pentru că” sau „ar trebui să mă apuc de X”, orice formă a acestui cuvânt, opresc tot. Ok „pune pe pauză ce voiai să spui ca să vorbim un pic despre acest `trebuie`. De ce crezi tu că trebuie?

Și motivul pentru care facem asta este că întotdeauna, fără excepție, trebuie indică o credință limitativă. Indică faptul că persoana din fața ta chiar crede că trebuie.  Ceea ce blochează să facă niște lucruri în viață fiindcă în realitate nimic nu trebuie. Din nou, puteți să ascultați episodul despre „Ar trebui să…” Acolo explic mai bine asta doar că este un cuvânt care te oprește un pic și zice „fii atent aici!

Și sunt câteva cuvinte în genul acesta pe care eram antrenat să le caut în discuții și eu nu le foloseam. Dacă mă auziți vreodată spunând trebuie probabil a fost on purpose, special am făcut-o și cu un anumit motiv. Dar altfel, de câte ori mă trezesc spunând trebuie, în secunda doi reformulez și de principiu nu prea mă mai trezesc. Am fost atât de atent în ultimii ani încât aproape că nu există în vocabular.

Și la un moment dat, într-una din zilele cu ședințele de hipnoză la sfârșit, a fost o ședință mai puternică, de reprogramare făcută de Bandler. Și a zis fraza, a zis-o de mai multe ori ceva de genul „you’ll get back home, back to your normal life and you’re going to hear people when they are talking”.

Și mi-a rămas în minte după ce am plecat spre hotel în seara aia pentru că m-am gândit „care e treaba cu asta? De ce a pus-o acolo? Ce înseamnă asta? O să plecăm de la training, o să ne întoarcem la viețile noastre de dinainte dar ce înseamnă ’you are going to hear people when they are talking’? Adică o să îi auzi când vorbesc… Dar nu îi auzeam și până acum când vorbeau? Este ca și cum până acum nu îi auzeam când vorbeau”.

Am stat și m-am gândit la asta și mi-a rămas în minte exact frazarea și timbrul vocii lui și tot. Și m-am întors de la formare, am stat o zi, nu am avut nimic în program, după care am reînceput ședințele de coaching, am reintrat în ritmul meu normal. Și a venit primul client la coaching…

Cum auzeam înainte trebuie acum auzeam zeci de cuvinte despre care vorbisem în formare. „Vezi că ăla e un indicator de asta, ăla este un indicator de asta. Dacă formulează așa este o problemă de aia, vezi că ai nevoie să reformulezi asta așa, să recadrezi asta, să explici asta”.

Auzeam…ieșeau în evidență foarte multe cuvinte pentru prima dată. Și după aceea le conștientizam și mă întrebam „ de ce am auzit asta atât de puternic? De ce cuvântul ăsta este special?” Și îmi aduceam aminte de bucăți din training și m-a ajutat.

Din nou, s-a estompat un pic după primele 3-4 zile. Nu a mai fost așa puternic dar mi-au rămas. Parcă mi-am luat upgrade la skill-ul de ascultare. Pur și simplu aud acum niște nuanțe de cuvinte pe care până atunci nu le auzeam. Și asta este ca un take-away. Este o chestie pe care eu mi-am luat-o. Dar evident că fiecare își ia lucruri diferite de acolo.

Ce a mai fost foarte mișto în training-ul ăsta a fost diversitate culturală pe care am văzut-o. A fost cea mai mare diversitate culturală pe care am văzut-o vreodată. Era sala asta mare și Bandler ținea un fel de lectures, vorbea cu toată sala și mai lua oameni din sală și mai demonstra pe scenă niște tehnici dar după aia, de 5-6 ori în fiecare zi se spărgeau în grupuri, erau niște traineri de NLP antrenați de el, fiecare prelua un grup și făceam practică cu ce arătase Bandler pe scenă și exersam. Ori pe noi ori pe un coleg de-al nostru.

Doar ca un exemplu, erau niște bucăți în care luau 20 de scaune și puneau două scaune față în față, lângă ele încă două față în față, încă două și încă două… erau practic 2 șiruri de scaune cu fața unele către celelalte. Pe fiecare dintre scaunele astea ne așezam noi și practic fiecare dintre noi avea în față un alt om pe care îl vedea pentru prima dată. „Acum Andrei, fă tehnica asta de hipnoză, de inducție hipnotică pe omul din fața ta și ai 45 de secunde să faci asta sau ai un minut”.

Și în timpul acesta era un trainer care stătea și se uita. Iar tu știai pașii deja pentru că îi învățasei și exersai pe omul acela. Și după aceea aplica el pe tine tehnica asta iar după încă un minut (după un minut se auzea un fluier și „stop”, știai că schimbi, acum ești tu clientul și el coach-ul) se auzea iar fluierul și în momentul ăla tu rămâneai pe scaun dar omul din fața ta se muta pe un scaun mai la stânga. Practic tot șirul se muta cu un scaun. Asta însemna că în fața ta apărea un alt om pe care îl vedeai pentru prima dată. Și începeai să faci cu ăla și după aia iar se mutau scaunele și făceai cu altcineva.

Și în 20 de minute sau 30 de minute exersai chestia asta pe 15-20 de oameni care erau de toate naționalitățile. De la indieni, băieți cu turban pe cap, afro-americani, africani, chinezi, incredibil! Toate naționalitățile erau acolo. Foarte mișto. Erau niște băieți… rabini… și de niveluri foarte diferite. Și energia foarte pozitivă.

Îmi aduc aminte că am cunoscut acolo un tip care era polițist și am lucrat împreună. Ne-am nimerit împreună. În fiecare zi se schimba locul în sală ca să ai un unghi diferit și să experimentezi diferit și într-o zi am stat lângă el. iar omul era șocat, zicea „eu nu am văzut oameni așa de fericiți nicăieri, niciodată! Cine sunt oamenii ăștia?” (râde)

Și eu râdeam pentru că mai fusesem în contexte de genul acesta dar omul nu a avut niciun contact cu zona de NLP sau dezvoltare personală. Era polițist dar voia și el să obțină niște skill-uri în plus și era absolut dat pe spate într-un mod pozitiv.

Deci asta cu NLP Practitioner. Ce n-am zis? Cât costa… cred că a costat vreo 2800 lire ceea ce este multicel, plus evident, cazare 9 zile și avion. Aș mai da banii? Da, i-aș da. Cam la limită. Am obținut valoare de banii ăștia dar nu a fost neapărat puțin. Dar i-aș da.

Ca experiență mi-am luat foarte multe de acolo. Depinde și pentru ce te duci. Dacă te duci doar ca să-ți iei tu niște skill-uri de NLP sunt modalități mai ieftine de a face asta. Dacă te duci cum am fost eu, vrei să lucrezi și cu tine dar în același timp vrei să înveți niște tehnici pe care să poți să le implementezi, să le folosești în lucrul 1 la 1 cu clienții, atunci clar merită. O să se vadă și în eficiența muncii tale.

Ce poți obține pentru un preț mai mic cu efecte cât de cât similare? Aș citi două cărți. Asta mi se pare și cred că este suficientă valoare acolo. Înțelegi și care este treaba cu NLP-ul și înveți și niște tehnici de bază destul de puternice.

Este o carte care se numește The Ultimate Introduction to NLP: How to Build a Successful Life de Alessio Roberti, Owen Fitzpatrick și Richard Bandler (Introducere în Programarea Neurolingvistică (NLP): Cum să construiți o viață de success).

O a doua carte care nu este chiar de introducere dar este mișto se numește Get the Life You Want: The Secrets to Quick and Lasting Life Change with Neuro-Linguistic Programming de Richard Bandler (Fă-ți Viața Exact Cum Vrei Tu: Secretele Schimbării Rapide și Durabile cu NLP).

Sau un alt lucru pe care puteți să-l faceți, există formări de NLP Practitioner în România, semnificativ mai ieftine cu oameni care au învățat tot de prin afară și unii chiar de la Bandler. Sunt destul de puțini cei care au învățat direct de la Bandler, direct de la sursă. De obicei Bandler i-a învățat pe unii, după care ei i-au învățat pe alții, după care a învățat cineva din România. Dar nu înseamnă că nu știu. Sunt oameni buni pe NLP în România.

Horia Radu știu că făcea niște cursuri de NLP mișto. Pe Horia Radu îl știți dintr-un episod anterior care se numește Voiam să fug de cine era posibil să devin. Și dacă nu ați ascultat episodul acela, chiar vi-l recomand pentru că este doar despre NLP și este un pic mai practic.

Ceea ce ne duce către cel de-al treilea eveniment despre care voiam să vorbesc. Am fost la Find Your Flow. O conferință de câteva zile, vreo 4-5 zile. Eu am fost doar la o singură zi fiindcă m-am dus special în Basel pentru a-l vedea pe Joe Dispenza.

Joe Dispenza este într-o zonă mai apropiată de spiritualism, undeva la intersecție între spiritualitate și neuroștiință. A fost un stretch pentru minte. Fiind un om foarte pragmatic și analitic abia în ultimii 3-4 ani m-am deschis mai mult către zona de spiritualitate.

Nu am refuzat-o niciodată sau nu am zis că nu este important sau nu contează, pur și simplu am preferat întotdeauna lucrurile mai practice și mai aplicate.

Doar că băiatul acesta Joe Dispenza pe care l-am studiat destul de mult în ultimii ani, am citit cam toate cărțile, am făcut toate meditațiile, este un tip foarte interesant care ține niște workshop-uri la nivel global de cum să-ți reprogramezi mintea dar este mai mult de atât. Este despre cum să-ți folosești corpul pentru a schimba realitatea, pentru a materializa lucrurile din viața ta, pentru a le face să se întâmple și cu aplicabilitate foarte mare și pe zona de sănătate.

Mulți oameni și multe testimoniale, dacă o să căutați pe YouTube, unele un pic incredibile chiar, ale oamenilor care s-au vindecat de tot felul de chestii foarte ciudate prin procese descrise de Joe Dispenza și coordonate de Joe Dispenza și la workshop-urile lui.

Și partea cu adevărat remarcabilă este că după ce am trecut de scepticismul inițial (pentru că dacă îl vezi în două interviuri este cam… vorba unui prieten „ăsta cam fură curent”) (râde) și am citit cărțile, mi-am dat seama că este o tehnică foarte analitică. Adică este foarte mic gap-ul acela. Sunt niște bucăți în care zici „ok, deci aici trebuie să te cred pe tine pe cuvânt. Nu este practic, nu ai nicio explicație pentru asta. Trebuie să te cred pe cuvânt, nu?

Dar în rest, 90-95% din lucrurile pe care le zice sunt backed-up de știință. Și omul a găsit niște procese foarte mișto de meditație, un fel de meditație ghidată, mult mai structurată. Nu este la modul „ai încredere în mine, meditează și o să se schimbe lucrurile în viața ta”. Nu este la modul „repetă-ți că o să obții job-ul acela”. Nu este doar atât. Este mult mai mult.

Lucrează cu brain waves, se uită la wave-urile astea pe care le emite creierul nostru și te învață să-ți pui corpul și mintea, creierul într-o stare de coherence, de coerență. Iar starea de coerență este măsurată și măsurată prin aparate, prin heart rate variability (HRV), prin tot felul de instrumente cum ar fi EEG-uri, unde se pun pe cap niște senzori și măsoară undele cerebrale. Și poți să măsori când ești într-o stare în care subconștientul tău este mai maleabil și să poți să lucrezi cu el. Este mult de povestit. Din nou, cred că este un subiect despre care poate ar fi bine să fac un episod la un moment dat dacă sunteți interesați. Poate îmi scrieți pe grupul de Facebook și îl prioritizez.

Ideea este că mi-am dorit foarte mult să-l văd după ce am studiat și am practicat meditațiile lui (și are meditații lungi. Am făcut meditații de o oră și jumătate – două. Am făcut meditația asta de o oră și jumătate câte 6 luni în fiecare zi. Mă trezeam la 5 dimineața pentru că nu aveam când să mai bag o oră și jumătate în ziua mea și au fost niște rezultate, este mișto, am simțit lucruri și s-au schimbat lucruri și pot să înțeleg de ce s-au schimbat. Nu este la modul că doar am avut încredere). Din nou, nu se aplică doar pe sănătate. Ci pe orice chestie pe care vrei să o faci mai probabil să se întâmple. Pentru că nu-ți garantează nimeni nimic.

Și am vrut să îl văd, să fiu în sală cu el atunci când se face o meditație de grup pentru că se pare că la meditațiile de grup (sunt grupuri mari) este un efect amplificat raportat la ce se întâmplă acolo. Și am vrut să văd dacă este așa, cum se simte

Am fost la acest Find Your Flow în care erau mai mulți speakeri, fiecare cu câte o zi, eu am fost doar la ziua lui Joe Dispenza. Se puteau cumpăra bilete separat. Și a durat vreo 8 ore. Mare parte din informații, din nou, le cam știam pentru că le știam din cărțile lui dar mi-a plăcut să îl aud.

Și a fost o meditație de vreo oră și jumătate – două la sfârșit cu toată sala. A fost cea mai bună meditație din viața mea. Și când spun cea mai bună ca să înțelegem despre ce vorbim (am aparate cu care măsor HRV-ul în timp real, în timp ce meditez. La mine nu este la modul „parcă m-am simțit mai bine”. Eu sunt cu știința. Am o certificare luată de la un institut din Canada și am niște device-uri speciale, cumpărate de acolo care măsoară cel mai accurate din momentul de față din lume heart rate variability – care by the way este un indicator cu care te poți duce și la un cardiolog și ți-l recunoaște. Este știință).

Și bineînțeles că mi-am pus senzori pe lobul urechii și m-am măsurat în timp real, în timpul meditației de acolo. Și am obținut cele mai mari scoruri de la o meditație vreodată. Și am testat multe, Vipassana, budistă, transcedentală, în toate tipurile de meditație pe care le-am făcut am avut senzori pe mine. Mă rog, nu mereu dar le-am testat pe toate. Să văd și meditațiile ghidate, să văd că sunt efecte, pentru mine contează chestiile astea.

Inclusiv cu clienții. Am clienți cu care am lucrat cu senzorii aceștia și i-am ajutat în special în chestiile care țin de stres și anxietate, să vadă în timp real cum niște lucruri pe care le fac le schimbă ceea ce se numește mind-heart coherence (coerența dintre inimă și creier).

Deja am intrat în paranteza parantezei. Ideea este că de asta am vrut să-l văd pe Joe Dispenza și am dat vreo 300 și ceva de euro (participarea + biletul de avion) dar nu am stat decât o zi. Nu, am stat două zile pentru că am vrut să văd și Basel.

A meritat. Nu m-aș mai duce a doua oară. Are și el niște evenimente de câte 8-9 zile. M-am tot gândit să mă duc doar că sunt foarte scumpe, nu mi s-a părut că merită deocamdată pentru mine și pentru ce vreau să-mi iau de acolo, pentru return-ul pe care mă aștept să îl primesc.

Și are prin toată Europa. Dacă veți căuta la el pe site, la Joe Dispenza, găsiți pe unde are următoarele workshop-uri. Bine, acum cu pandemia… i don’t know. Poate mai așteptăm un pic.

De asemenea am făcut și programele lui online. Are niște programe online tot pe la 200-300 euro. Și au meritat dar nu au fost extraordinare.

Ce poți obține de un preț mai mic în direcția asta? Cred că la el chiar merge să citiți You Are the Placebo: Making Your Mind Matter de Joe Dispenza ( Tu ești placebo: Cum să îți transformi mintea în materie, făcând-o să conteze) sau Breaking the Habit of Being Yourself: How to Lose Your Mind and Create a New One (Distruge-ți obiceiurile nocive: Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta). Sunt două dintre cărțile lui.

You Are the Placebo mi se pare că este cea mai actuală și este cea mai la zi cu toate datele științifice. Și este tradusă și la noi.

Iar apoi, după asta să cumpărați una-două dintre meditațiile ghidate de la el de pe site. Costă 3-5 euro și sunt foarte bune doar că trebuie să citiți cartea înainte pentru că altfel o să vi se pară un semi bullshit. Exagerez, o să vi se pară o meditație drăguță și atât. Dar nu este. Dacă înțelegeți științific de ce și cum funcționează, lucrurile sunt diferite. O să vedeți valoarea. Cu asta puteți să începeți la Joe Dispenza.

Evident eu folosesc tehnici din toate aceste discipline în lucrul 1 la 1, chiar și în grupuri cu clienții mei. Dacă vreți să știți mai multe despre unul din ei, dați-mi un semn pentru că pot să vă ajut cu mai multe resurse, cu mai multe informații.

Nu în ultimul rând voiam să vă reamintesc să căutați pe Facebook grupul ZeroPlus Community și să dați „Join” și sper să putem continua acolo discuția și mai ales planific să fac și niște live-uri la un moment dat, să iau niște întrebări și să răspund, vreau să interacționăm un pic mai mult acolo.

Cam atât pentru astăzi. Pregătesc deja episodul următor în care mai am alte trei training-uri la care am fost și care mi-au plăcut foarte mult și sunt dintr-o altă zonă. Mai puțin pe performanță și pe a face lucruri să se întâmple și mai mult pe zona de conectare, de vulnerabilitate și cred că or să vă placă și alea.

***

Daca ti-a placut, nu uita ca poti downloada de aici un ebook gratuit cu mult mai multe astfel de texte. Sau ma poti asculta pe oricare dintre platformele cunoscute de podcast-uri.

[iTunes] [Spotify]  [Youtube]  [Soundcloud] [Google Podcasts]
Andrei Rosca - change strategist

Andrei Rosca - change strategist

Sunt Andrei Rosca, change strategist. Folosesc o combinatie de interventii strategice, coaching si infuzie de knowhow pentru a ajuta oamenii sa-si imbunatateasca viata, sa schimbe lucrurile pe care isi doresc sa le schimbe. Fac asta prin sedinte unu la unu (fata in fata si online) si printr-un set de instrumente si programe care accelereaza procesele de schimbare. Le gasesti aici, pe zeroplus.ro

Leave a Reply